Notă: nu îmi asum responsabilitatea pentru sentimentele pe care vi le poate provoca acest articol. Nu este vorba de pro sau contra homeschooling, ci despre respectarea alegerilor personale, oricare ar fi acestea.
"Pe potecile trezite/ Pe drumurile întinse/ În piețele pline/ Am scris numele tău/ M-am născut pentru a te cunoaște/ Pentru a te numi/ LIBERTATE" - de Paul Éluard
Cine decide să își instruiască copilul acasă este în minoritate. Anturajul rareori este deschis spre înțelegere, pot apărea tensiuni în familie sau între prieteni. Aproape toată lumea pare că se îngrijorează pentru bunăstarea copilului și vor să știe când se întoarce la școală, cum o să facă față în viață, cum socializează.
La început, părinții simt nevoia să se justifice, să își explice alegerea, cu argumente obiective (violența din școli, dezvoltarea copilului, succesul metodei pedagogice utilizate), cu răspunsuri scurte, ori detaliate, chiar susținute de studii științifice. Fiecare familie este pregătită pentru aceste întrebări repetate...la început.
Dar cu timpul devine din ce în ce mai penibil să te justifici, mai ales când se vede de la o poștă cu câtă ușurință copilul tău se integrează în societate.
Iată, deci, un foarte practic kit de supraviețuire cu răspunsuri deja pregătite la întrebările clișeu despre homeschooling, tocmai bun de folosit atunci când nu mai ai chef să răspunzi cu răbdare la înțepăturile celor din jur.
Pentru a tăia din scurta orice polemică:
-Cum va învăța să scrie și să citească?
-La fel cum a învățat să vorbească!
-Cum se va obișnui cu lucrurile plictisitoare din viață?
-Sper că va fi un inițiator în abolirea a ceea ce este plictisitor!
-Dar toata lumea merge la școală!
-Majoritatea nu înseamnă adevărul.
-Nu îi e dor de școală?
-Copiilor școlarizați nu le e dor de libertate?
-Mai târziu, nu se va adapta în piața muncii...
-Cresc un liber cugetător, nu o oaie.
De imprimat pe un cartonaș pentru toate acele momente când ai "tupeul" să ieși în public cu copilul în timpul programului școlar și când n-ai chef să răspunzi privitorilor curioși:
Da, e legal. Nu, nu sunt curajoasă, pur și simplu apreciez să fiu în compania copilului meu. Da, îmi fac griji în privința socializării...dar doar pentru acei copii școlarizați care sunt închiși în sălile de clasă. Da, am timp pentru mine. Nu, nu facem chiar școala acasă, îl susțin în învățarea permanentă. Nu, nu mi-e teamă că rămâne în urmă. Da, va putea merge la facultate dacă va dori asta. Da, aveți dreptate, această alegere probabil nu ar fi potrivita pentru dumneavoastră. Nu, nu țin să fiu nepoliticoasă, dar n-am chef să mă justific iar azi. Da, știu că e doar un cartonaș, dar v-a răspuns la toate întrebările, nu-i așa? Da, mi s-au pus des aceste întrebări, de aceea am răspunsurile deja pregătite.
Lui îi datorez bucuria mea de a trăi, încrederea pe care o am în oameni și în viitor. Pentru că m-a umplut cu dragostea și încrederea lui, m-am lansat atât de ușor în proiecte noi. Trebuie să-i demonstrez, din nou astăzi, că a avut dreptate să-și pună speranțele în mine și că sunt demn de iubirea necondiționată și infinită cu care mă înconjoară. - de Cheick Modibo Diarra, "Navigator interplanetar: extraordinara aventură a unui copil din Mali plecat în cucerirea planetei Marte"