Prin reinventarea statu-quo-ului, modul în care vă creșteți copiii poate fi o artă.
Nu există un loc specific pentru a învăța, din contră, frânăm învățătura când intervenim prea mult noi adulții cu programul nostru și ideile preconcepute.
Auzim des că trebuie să-i învățăm pe copii că în viață nu putem să facem doar ce vrem. Dar viața în mod natural e plină de constrângeri. În schimb, constrângerile impuse în mod artificial copilului nu-i aduc niciun beneficiu.
Am auzit că trebuie să-i învățăm pe tineri că e important să mergi într-un mediu în care n-ai chef să mergi, să faci lucruri pe care n-ai chef să le faci, alături de oameni care un sunt neapărat foarte drăguți cu noi. Dar DE CE? De ce să îi învățăm aceste "valori"?
Există mulți adulți sau tineri care nu sunt fericiți la locul de muncă, care sunt hărțuiți, sau care nu fac ceea ce le place în viață. Ajung să își pună întrebări și să părăsească acel loc de muncă; își dau seama că de mici au asimilat ideea că e normal să fii tratat rău; au o lipsă de încredere pe care au căpătat-o din copilărie.
Educația tradițională înseamnă: impunerea unui program, constrângeri.
Vocile care apără educarea tradițională spun: Dar facem asta pentru binele lor!
Avem încredere în copil. Mulți copii, de la o vârstă mică, au proiecte personale care le ocupă mult timp și de care sunt foarte interesați.
În învățarea autonomă învățăm să învățăm. Nu ne e frică de lacune. Dacă există un subiect care mă interesează nu mi-e frică să mă duc și să umplu acea lacună.
Societatea e în continuă mișcare. Persoanele autodidacte aduc aport important societăților. Există o cerere de gânditori liberi, de persoane în afara normelor.
A îți școlariza copilul acasă e o alegere, nu un sacrificiu. E o alegere ca unul din părinți să stea acasă. Să câștigăm mai puțin și să cheltuim mai puțin și să petrecem mai mult timp împreună.
Prin această alegere, părintele crește și învață și el la rândul lui.
Re-învățăm să avem încredere în noi, doar astfel putem avea încredere în copii. Învățăm să ne ascultăm vocea interioară și să alegem să facem ceea ce ne dorim cu adevărat.
Nu e vorba despre: trebuie/nu trebuie mers la școală. E vorba despre încrederea în copil și în dezvoltarea lui. Să cresc un om bun și liber, fără să fiu îngrădită de fricile mele sau de "ce spune lumea".
E vorba despre o Educație care nu sacrifică conștiința de sine.
