Țărmul Mării Nordului, De Haan, Belgia. Toamnă. Vânt. Coafura rezistă lipită de cap, sub fes și glugă... nimic surpinzător la condițiile meteo aici. Frigul își croiește drum pe sub haine.
Marea mă strigă mereu sa vin s-o văd. E prea frumoasă, sălbatică, liberă. Și vin. Uneori mă răsplătește cu un apus pictural. Altă dată doar cu zgomotul valurilor. Acum s-a întrecut pe sine și mi-a dăruit un curcubeu.
Mi-am amintit cât de frumoasă e viața uneori. Pentru că, tot uneori, putem uita asta.
Îți mulțumesc, natură.
Comments